Forumul galatenilor de pretutindeni. Stiri Galati Caracatiţa cumetriilor din instituţiile publice gălăţene By dcp100168, October 3, 2011 in Politică-Administraţie dcp100168 dcp100168 Posted October 3, 2011 Caracatiţa cumetriilor din instituţiile publice gălăţene * „Familia Bugetărescu” Pornind de la materialele prin care „Viaţa liberă” a dezvăluit faptul că preşedintele Consiliului de Administraţie de la Electrocentrale Galaţi, Iulian Aramă, şi-a angajat cumnata avocat la compania de stat, cotidianul nostru a încercat să realizeze o hartă a rubedeniilor din sistemul bugetar local. Descoperirile, în unele cazuri, sunt uluitoare. Nu ne pronunţăm asupra pregătirii profesionale a celor care lucrează în aceeaşi instituţie cu mama, tata, fratele sau mătuşa. Vă lăsăm pe dumneavoastră să o faceţi, căci ei slujesc intereselor dumneavoastră. Şi vedem cu toţii cât de bine merg lucrurile în oraşul pe care îl conduce familia Bugetărescu. De asemenea, nu avem pretenţia că am găsit toate familiile din instituţiile publice de la Galaţi. Despre cele pe care le-am găsit puteţi citi în serialul „Familia Bugetărescu”, care debutează astăzi cu clanurile care împart acelaşi stat de plată. Mâine vorbim despre familiile de bugetari de carieră. „În aparatul de stat, criteriul de angajare nu a fost niciodată competenţa. Excepţie fac, poate, doar posturile-cheie, unde este nevoie de oameni instruiţi”, mărturiseşte, sub protecţia anonimatului, un consilier local de la Galaţi. „Trebuie să existe o formă de recompensare pentru toţi cei care muncesc în campaniile electorale. Unii primesc lucrări, alţii sunt angajaţi”, spune consilierul. El însuşi a intrat în Consiliul Local datorită efortului câtorva zeci sau sute de membri de partid, care, în săptămânile premergătoare alegerilor locale din iunie 2008, au luat oraşul la picior, cărând teancuri de afişe electorale şi găleţi de aracet. Drept răsplată, unii au primit o slujbă la stat. Alţii, care au contribuit altfel în campanie, nu au fost nevoiţi să care decât dosarul de angajare. Şi în rândurile unora, şi în rândurile altora sunt oameni care au devenit colegi de birou cu propriile rude. Familii întregi care au ajuns să populeze sistemul bugetar. Nu există un scenariu universal. Unii lucrează de ani întregi într-o instituţie publică la care, în timp, s-au angajat şi soţul, copiii sau nepoţii lor. Sau toţi. Alţii se află pe statele de plată ale unor entităţi de stat separate. Alţii au făcut carieră în administraţie ori au ajuns acolo participând la un concurs de angajare. Totuşi, dincolo de excepţii, dincolo de circumstanţe atenuante, membrii familiilor de bugetari au în comun două lucruri: sângele şi sursa de venit. Apaterm, pământ fertil pentru arborii genealogici Primăria şi unele dintre unităţile subordonate acesteia au plătit chiar şi cinci membri ai aceleiaşi familii! Practica a fost dusă la rang de artă de societatea distribuitoare de apă caldă şi căldură, Apaterm. Am găsit acolo o mulţime de familii, pe care nu le-a decimat decât procesul de reorganizare şi restructurare prin care trece acum societatea. Între acestea, familia Cubasa. Fostul director general de la Apaterm, social-democratul George Cubasa, care a condus societatea din mai 2006 până la startul procesului de reorganizare judiciară, în iunie 2011, şi-a adus acolo fiul, pe Cosmin Andrei Cubasa. Juniorul s-a angajat în societate în septembrie 2008 şi, potrivit surselor noastre, are un venit brut de 4.500 de lei pe lună, apropiat de cel pe care l-a încasat tatăl său spre finalul mandatului! Contactat telefonic, George Cubasa a declarat că sosirea juniorului la Apaterm a fost perfect legală. „S-a angajat la Apaterm prin transfer de la Ecosal, aprobat de domnul primar Nicolae. A venit de la Unitatea ISPA [Deşeuri], care funcţiona pe lângă Ecosal”, a afirmat, ieri, fostul director general al societăţii de distribuţie a apei calde şi a căldurii. Aflat undeva la graniţa dintre Ucraina şi Rusia, George Cubasa a precizat că, în ceea ce-l priveşte, subiectul este „fără rost”, deoarece el este acum şomer. „Să scrieţi despre mine, deşi eu am părăsit societatea, este o mârşăvie şi o lipsă de bun-simţ”, a declarat George Cubasa, înainte ca discuţia telefonică să se întrerupă brusc. Am încercat să reluăm convorbirea, dar telefonul lui Cubasa a rămas închis. Doamna Cubasa lucrează şi ea la o societate subordonată Cosiliului Local. Elena Cubasa, soţia lui George Cubasa, este şefa Serviciului Întreţinere de la Administraţia Pieţelor Agroalimentare. O vreme, cei doi au fost pe acelaşi stat de plată. S-a întâmplat în perioada 2009-2010, când, potrivit surselor noastre, George Cubasa a luat o simbrie de 3.700 de lei brut pe lună de la Pieţe pentru presupuse servicii de geodezie în paralel cu leafa de director general la Apaterm, care i-a fost aproape înjumătăţită, de la 10.000 de lei la 5.500 de lei pe lună, pe fondul reducerii cheltuielilor bugetare. Puteau sau încă mai pot face şedinţă de familie la serviciu mulţi alţi angajaţi ai societăţii Apaterm. Directori, şefi serviciu, şefi birou, copişti, maiştri sau şoferi, rudele sunt de găsit la orice nivel al scării ierarhice. Directorul economic al societăţii, Anişoara Cosmiuc, care a părăsit societatea zilele trecute, era colegă cu soţul şi doi copii. Soţul, Dănuţ Cosmiuc, era deja şofer la Apaterm de câţiva ani când Anişoara Cosmiuc a venit acolo, în noiembrie 2004. Fiul lor, Dănuţ Damian Cosmiuc, s-a angajat la societate patru ani mai târziu, în octombrie 2008. „Fiica lor a venit cam tot pe-atunci. A fost şef de birou”, au declarat surse din interiorul societăţii. Cu toţii au plecat din societate în valul curent de concedieri. Şi familia Oprea a fost lovită de ghinion. Lucica Oprea, şefa Serviciului Contabilitate de la Apaterm, tocmai a părăsit societatea. Nu a plecat singură, ci împreună cu cele două fiice care lucrau acolo. Şi-a păstrat slujba doar soţul Lucicăi Oprea, care este maistru. Raportul de forţe angajat/concediat este invers în familia Balica. Slujbaşi la Audit şi la Facturare, soţii Balica au rămas la Apaterm. A părăsit societatea doar fiul lor, în etapa de disponibilizări din august. 76 de familii la Apaterm! O familie care a rămas pe baricade la Apaterm este familia Magearu. Cu o vechime de peste trei decenii în societate, Rodica Magearu, şefa Serviciului Resurse Umane, stă la rând la casierie cu fiul ei, Dragoş Lucian Magearu. Angajat la Apaterm în octombrie 2007, el ocupă acum poziţia de şef al Serviciului Achiziţii şi ia bani frumoşi. Venitul lui brut este de 3.500 de lei pe lună, conform surselor noastre. Rodica Magearu spune că pe fiul ei îl recomandă anii de studii. „A făcut Facultatea de Relaţii Comerciale şi Financiar-Bancare la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti şi are Master în Managementul Afacerilor. Toată politica de personal îi aparţine directorului general. Dumnealui a făcut angajările, disponibilizările. În ceea ce priveşte faptul că şi eu, şi fiul meu lucrăm în această societate, nu este anticonstituţional, nu este ilegal, fiul meu nu a lucrat niciodată în subordinea mea, iar noi am încercat întotdeauna să promovăm tinerii”, a răspuns Rodica Magearu, înainte de a face o afirmaţie absolut halucinantă. „Sunt 76 de familii în societatea Apaterm. Am dat această situaţie administratorului special. Ne-am angajat unii pe alţii pentru că am muncit”, a declarat şefa Serviciului Resurse Umane al societăţii. Actualul director general de la Apaterm, Adriana Stratulat, recunoaşte că familiile din societate constituie o problemă reală, dar spune că aceasta este pe cale să fie soluţionată. „E o problemă pe care o avem în atenţie şi, pe măsură ce înaintăm cu procesul de restructurare, încercăm să o rezolvăm. Chiar am rezolvat în bună parte problemele care erau, aşa, de reprezentare. Domnul [George] Cubasa a plecat, Cosmiuc a plecat cu toată familia, Oprea a plecat cu toată familia, cu excepţia soţului…”, ne-a declarat, săptămâna trecută, Adriana Stratulat. Au Gospodărirea Urbană în sânge Apaterm nu este singura entitate din subordinea Consiliului Local care găzduieşte familii. Rude sunt şi la unitatea de administrare a domeniului public, Gospodărire Urbană. Directorul economic de acolo, Tinca Podaru, care este şi consilier judeţean PSD, are trei rude doar în societate. „Sora ei, Aniţa Oprea, este casieră. Nepoata, Geanina Brudiu, lucrează la Contabilitate, iar soţul nepoatei lucrează, de asemenea, la Gospodărire Urbană”, au declarat surse din interiorul societăţii. Tinca Podaru a avut o singură corectură de făcut. „Nepoata lucrează la Resurse Umane, nu la Contabilitate”, a spus ea, adăugând că soţul nepoatei a sosit în societate prin transfer de la Poliţia Locală, împreună cu alţi colegi. Am rugat-o pe Tinca Podaru să comenteze situaţia, privind-o omeneşte. „Atâta timp cât se îndeplinesc condiţiile de pregătire profesională, de conduită, de corectitudine, nu mi se pare ceva imoral. Au fost angajaţi strict pentru profesionalism. Muncesc şi îşi fac treaba, nu au fost menajaţi”, a spus directorul economic de la Gospodărire Urbană. Directorul general, Eduard Grosu, susţine că nu avea habar de existenţa unor relaţii de rudenie între Tinca Podaru şi angajaţii menţionaţi mai sus. „Nu ştiam că sunt rude”, a afirmat, ridicând din umeri, şeful de la Gospodărire Urbană. Îl informăm că directorul său economic, Tinca Podaru, mai are o rudă în sistem. Este vorba de fiul ei, Dan Mihai Podaru. Potrivit propriului CV, acesta a lucrat pe postul de consilier în Primărie din februarie 2007 şi, din februarie 2009, este artist liric la Teatrul Muzical „Nae Leonard”. Relaţia sa contractuală cu municipalitatea a încetat în octombrie 2010, când a fost transferat la Fundaţia „Andreiana Juventus”. Cofondată de Consiliul Local, fundaţia a preluat anul trecut personalul excedentar din teatrele gălăţene. Junii Primăriei La Primărie lucrează, din ianuarie 2008, şi Vlad Aurelian Gogoncea, fiul fostului preşedinte al Consiliului Judeţului Galaţi, Dan Lilion Gogoncea. Vlad Aurelian Gogoncea este inspector de specialitate la Unitatea de Implementare a Proiectului ISPA şi are un venit anual brut de 22.153 de lei, potrivit declaraţiei de avere din 2011, postată pe pagina de internet a Primăriei. Apropiaţii lui Dan Lilion Gogoncea îşi exprimă speranţa ca fiul să se ridice la nivelul tatălui său, caracterizat drept unul dintre puţinii vizionari ai urbei. Vlad Aurelian Gogoncea nu este singurul junior din Primărie. Aici lucrează, din septembrie 2008, şi Bogdan Ionuţ Ardean. Consilier în Primărie, el este fiul directorului tehnic adjunct, Ionel Ardean. Sosit în instituţie în decembrie 2008, seniorul Ionel Ardean are un venit brut de circa 3.000 le lei pe lună, de două ori mai mult decât ia, în medie, fiul său, arată sursele noastre. Am încercat să-l contactăm, ieri, pe Ionel Ardean, la biroul său din Primărie, însă colegii ne-au spus că este plecat. Am lăsat un număr de telefon pentru a fi contactaţi, însă, până la închiderea ediţiei, acest lucru nu s-a întâmplat. Nici purtătorul de cuvânt al Primăriei, căruia i-am solicitat încă de săptămâna trecută un punct de vedere al primarului Dumitru Nicolae vizavi de subiectul rubedeniilor din ograda municipalităţii, nu a răspuns solicitării noastre. „Încă nu am reuşit să mă întâlnesc cu domnul primar”, a explicat, ieri, purtătorul de cuvânt al instituţiei, Nicoleta Manole. În Primărie, 70 de nume la 180 de angajaţi În timpul documentării am descoperit un amănunt interesant legat de Primăria Galaţi. Analiza declaraţiilor de avere completate de cei aproape 400 de angajaţi ai instituţiei relevă faptul că 220 au nume de familie care nu se repetă. Restul de 180 de angajaţi poartă numai 70 de nume de familie. În cazul celor 180, matematic vorbind, avem un raport de doi angajaţi şi jumătate la un nume de familie! Între aceştia se numără 16 cupluri căsătorite. În unele cazuri, chiar dintre cele prezentate în acest material, există posibilitatea ca rudele să îşi fi făcut loc în instituţii prin forţe proprii. Este de dorit să se fi întâmplat aşa, însă, aşa cum ne-a demonstrat realitatea ultimilor ani, e puţin probabil. În plus, trebuie avut în vedere faptul că în absolut toate cazurile prezentate nu se pune problema de incompatibilitate din punct de vedere legal. Cel mult se poate pune problema moralităţii. Acesta este semnalul pe care îl trage serialul „Familia Bugetărescu”. El va continua, mâine, cu prezentarea celor mai importante familii de bugetari de carieră. Nu lucrează în aceeaşi instituţie, dar au populat sistemul bugetar. Cine sunt ei, în ce instituţii lucrează şi – cel mai important aspect – de când? În cazul în care cunoaşteţi şi dumneavoastră asemenea cazuri, le puteţi semnala în secţiunea „Comentarii”, pe site-ul nostru. viata-libera.ro dcp100168 dcp100168 Posted October 4, 2011 FAMILIA BUGETĂRESCU (2) „Viaţa liberă” continuă serialul „Familia Bugetărescu”. În ediţia de astăzi vorbim despre rudele care, deşi îşi desfăşoară activitatea în entităţi separate, fac parte din ceea ce societatea denumeşte generic „sistem”. Aleşi sau angajaţi, prin concurs sau fără, cu salariu sau cu indemnizaţie, ei sunt membri ai Legislativului local, judeţean sau naţional, lucrează în administraţie sau sunt salariaţii unor societăţi pe acţiuni, regii autonome sau companii naţionale aflate sub autoritate locală sau centrală. Noi i-am numit bugetari de carieră, deşi în această categorie intră şi unii care, tehnic vorbind, nu sunt bugetari, ci doar lucrează în sistemul public şi iau bani de la stat. Unii erau deja „bugetari” când s-au văzut şi s-au plăcut. S-au luat şi, aşa, au format familii de bugetari de carieră. Alţii şi-au consolidat cariera în sistemul public abia după ce rudele lor şi-au consolidat cariera în sistemul politic. Cazurile, şi dintr-o tabără, şi din alta, sunt detaliate mai jos. Liberalii din Zona Liberă Penelistul Mircea Răzvan Cristea este viceprimar al municipiului Galaţi din anul 2004 şi consilier local din timpul administraţiei Durbacă. Soţia lui, Daniela Cristea, lucrează la Administraţia Zonei Libere Galaţi, regie aflată sub autoritatea Consiliului Local. „Ea lucrează acolo de 15 ani, de când [Zona Liberă] era la Ministerul Transporturilor”, a declarat, ieri, viceprimarul. „Eu nu sunt bugetar”, a precizat el. Într-adevăr, Mircea Răzvan Cristea nu face parte din personalul bugetar. El este ales local, remunerat de la bugetul municipal cu 39.677 de lei pe an, potrivit declaraţiei de avere din acest an. Soţia lui, Daniela Cristea, ia mai mult de la Zona Liberă – 43.432 de lei pe an, conform aceluiaşi document. La Zona Liberă lucrează şi Elena Pârlog, sora fostului consilier local PNL Vasile Pârlog, acum şef serviciu în Prefectura Galaţi. Elena Pârlog este director economic la regia aflată sub autoritatea Consiliului Local. În acelaşi timp, soţia lui Vasile Pârlog, Viorica Pârlog, este director comercial la Administraţia Pieţelor Agroalimentare, societate al cărei acţionar majoritar este tot Consiliul Local. Traseul profesional al celor două nu a fost influenţat de-a lungul timpului de statutul de consilier local al lui Vasile Pârlog, susţine acesta din urmă. „Nevastă-mea lucrează la Pieţe din 1991. Eu consilier local am ajuns după aceea. Soră-mea a luat-o de jos la Zona Liberă. A fost nu-ştiu-ce, după care a devenit economist şi, când s-a ivit postul de director economic, a fost singura cu pregătirea necesară. Nici nu eram consilier local pe atunci”, a explicat Vasile Pârlog. Şefa Danielei Cristea şi a Elenei Pârlog este Angela Ivan, de asemenea membru PNL. Ea conduce Zona Liberă din 2005. Angela Ivan, care nu a răspuns apelurilor noastre, are o rudă în ograda Guvernului. Sora ei, Cristina Apostol, este director executiv adjunct la Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii din cadrul Casei Judeţene de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale. Rudele pedeliştilor, în grija lui Boc La Casa Judeţeană de Pensii lucrează şi Ana Denis Aramă. Director executiv al instituţiei din anul 2009, ea este soţia lui Iulian Aramă, care este consilier judeţean PDL din 2004, director al Sucursalei Electrica Galaţi din 2005 şi preşedinte al Consiliului de Administraţie de la Electrocentrale Galaţi din 2010. Ca şi Casa de Pensii, cele două companii conduse de Iulian Aramă se află tot în curtea Executivului portocaliu. Însă, spre deosebire de Casă, care e subordonată Ministerului Muncii, Electrica şi Electrocentrale se află sub umbrela Ministerului Economiei. Menţionăm că am încercat să stăm de vorbă cu Iulian Aramă, însă acesta nu a răspuns la telefon. Un alt democrat-liberal care are o rudă într-o instituţie subordonată Guvernului este consilierul local Dumitru Ion. Soţia acestuia, Iuliana Ion, conduce Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, instituţie subordonată Ministerului Agriculturii. A ajuns acolo în urmă cu un an şi jumătate, spune Dumitru Ion. „De un an jumate e în instituţie. A condus-o în regim de interimat, după care a dat concurs şi a fost pusă acum vreo două-trei luni. E funcţionar public”, a explicat consilierul local PDL. Sânge în Judeţ Dintre consilierii judeţeni, cel puţin o treime are rude în sistem, fie direct în aparatul Consiliului Judeţului Galaţi, fie în alte instituţii. În aparatul CJ lucrează, de exemplu, Manuela Panaitescu, soţia inspectorului guvernamental Gabriel Panaitescu, fost prefect al Galaţiului, şi Tatiana Ionescu, soţia social-democratului Ion Ionescu, care conduce Serviciul Public Ecosal al Primăriei. Contactat telefonic, acesta din urmă a refuzat să discute cu redactorul „Vieţii libere”. „Cu tine, niciodată. Pentru că, indiferent ce am spus, ai scris ce ai vrut tu. Aşa că ce rost are să vorbesc cu tine?”, a spus Ion Ionescu, înainte de a pune punct convorbirii telefonice. La CJ a muncit şi soţul consilierului judeţean PC Genica Totolici, care conduce totodată societatea de transport public Transurb. Nicolai Totolici a făcut parte din aparatul CJ pe vremea când preşedinte al Consiliului Judeţului era conservatorul Eugen Durbacă. „El (soţul, n.r.) a lucrat în Sidex şi, în momentul în care s-a ivit ocazia, a participat la concursul de angajare organizat de Consiliul Judeţului şi l-a câştigat. A fost consilier pe probleme de protocol, parcă. A stat un an, nu i-a convenit sistemul şi a plecat”, a declarat, ieri, Genica Totolici. Acum, soţul ei este directorul Centrului de Profit din Galaţi al Companiei Naţionale „Loteria Română”. „Centrul de Profit e la «Loteria Română», care nu e instituţie bugetară”, a precizat Totolici. Totuşi, „Loteria Română” este o societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, se arată în documentul de înfiinţare a Companiei Naţionale. Nu putem încheia rubrica dedicată Consiliului Judeţului Galaţi fără să amintim de faptul că însuşi preşedintele forului are o rudă la stat. Fratele social-democratului Eugen Chebac, Nicu Chebac, este directorul Oficiului Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, instituţie subordonată Ministerului Agriculturii şi, deci, Guvernului. Trebuie să spunem că i-am cerut preşedintelui CJ un punct de vedere încă de săptămâna trecută, însă a refuzat să comenteze. Şi parlamentarii au rude, nu-i aşa? Cele mai celebre cazuri de parlamentari cu rubedenii în sistem sunt ale senatorului PDL Marius Necula şi deputatului Mihail Boldea, care tocmai a părăsit PDL şi s-a înscris în UNPR. Soţia senatorului, Monica Necula, este manager la Spitalul de Pneumoftiziologie. Ea conduce unitatea medicală dinainte ca soţul ei să intre în Parlament, însă a ocupat prima dată acest post în legislatura 2000-2004, când Marius Necula a fost subprefect şi prefect de Galaţi. Acesta nu a fost de găsit ieri, încercările noastre de a-l contacta telefonic fiind sortite eşecului. În ceea ce-l priveşte pe Valentin Boldea, fratele deputatului ales în 2008, el conduce Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică din decembrie 2009, cu o întrerupere în perioada august 2010 – februarie 2011. Este interesant de văzut dacă, după recenta demisie din partid a deputatului Mihail Boldea, directorul DSP va reuşi să îşi mai păstreze funcţia sau se va întoarce la munca de medic primar, mai ales că, spune parlamentarul, fratele său a fost opţiunea liderilor PDL pentru şefia Direcţiei. „A fost opţiunea celor din conducerea PDL, nu a fost opţiunea mea, că nu eram un factor decizional”, a afirmat, ieri, deputatul Mihail Boldea. „Ulterior a dat concurs, l-a luat, e funcţionar public. Ocupă un post care nu este interesant nici din punct de vedere politic, pentru că are doar 20 de angajaţi în subordine, şi nici din punct de vedere economic, pentru că are o leafă de 17 milioane de lei vechi”, a încheiat parlamentarul. „E vârful aisbergului”, spune prefectul Paul Florea, prefectul judeţului Galaţi, apreciază că angajarea rubedeniilor în sistemul public este un fenomen larg răspândit şi asupra căruia trebuie să se intervină doar în cazurile acute. „E vârful aisbergului chestiunea angajării [rudelor] în cadrul aceleiaşi instituţii. Fenomenul e mai amplu. Sunt o mie de posibilităţi de a plasa – pe reciprocitate, pe… E un fenomen care nu e normal, nu e firesc până la o anumită limită. Uneori, într-adevăr, soţia, copilul unei persoane au şi ei dreptul să aibă un loc de muncă şi, dacă pregătirea lor este de aşa manieră încât nu-şi pot desfăşura activitatea decât într-o altă instituţie [publică], atunci sigur că interpretarea poate fi răutăcioasă. Dar, având în vedere faptul că, spre exemplu, într-o primărie de la ţară peste jumătate dintre angajaţi sunt din aceeaşi familie, sigur că este un evident abuz. E o chestiune care trebuie tratată cu destulă delicateţe, pentru că dreptatea este şi de o parte, şi de alta. Noi credem că abordarea trebuie să fie echilibrată şi, acolo unde se depăşeşte limita, trebuie intervenit. Doar unde se depăşeşte limita”, ne-a declarat, săptămâna trecută, prefectul Paul Florea. „Asta e România în care trăim” Oficialii cu care am discutat despre reţeaua de rubedenii din sistemul public şi care au vrut să-şi păstreze anonimatul au încheiat, fără excepţie, conversaţia într-o notă pesimistă. „În sistem sunt mulţi. Au fost dintotdeauna, sunt şi nu vor dispărea”, a spus consilierul local pe care l-am citat şi în textul publicat ieri în „Viaţa liberă”. Opinia este împărtăşită şi de unul dintre angajaţii municipalităţii. „Aşa e de 20 de ani. Asta e România în care trăim”. Motivul acestui demers jurnalistic ţine de nevoia ca instituţiile publice din Galaţi să funcţioneze bine. Oricare dintre cetăţenii Galaţiului ştie cum a funcţionat acest sistem în aceşti ani, când angajarea rudelor aproape că a devenit regulă. Cu siguranţă că nu este singura cauză, singura explicaţie, dar poate fi una dintre cele mai importante. Acesta este motivul pentru care am relatat despre uimitoarele aventuri ale familiei Bugetărescu. viata-libera.ro dcp100168 dcp100168 Posted October 5, 2011 „Familia Bugetărescu” a aprins spiritele în Galaţi Serialul „Familia Bugetărescu” început de „Viaţa liberă” în urmă cu două zile, care a abordat tema familiilor din sistemul public, a dat naştere unei dezbateri aprinse în comunitate. Pro sau contra acestui demers jurnalistic, cititorii cotidianului nostru şi-au exprimat opiniile pe platforma electronică a ziarului, la http://www.viata-libera.ro. Câţiva, probabil implicaţi în această poveste, ne-au arătat obrazul. Cei mai mulţi, însă, s-au declarat indignaţi şi chiar revoltaţi de expansiunea Bugetăreştilor. Unii ne-au vorbit şi despre alţi membri ai marii familii, care ar popula atât instituţiile nominalizate în primele două episoade ale serialului, cât şi cele despre care nu am vorbit încă. Alţii au apreciat că este bine să profităm de perioada pre-electorală şi să continuăm dezbaterea, cu scopul fundamental de a schimba metehne, atitudini, mentalităţi. Respectăm toate opiniile exprimate de cititori şi publicăm mai jos câteva dintre ele, integral sau parţial. Menţionăm că am decis să nu redăm comentariile care conţin atacuri la persoană şi acuzaţii [vizând persoane] pe care cotidianul nostru nu le-a verificat încă sau nu le poate verifica şi nici comentariile care sunt rezultatul unor dispute între semnatarii lor. „Un adevărat cancer al societăţii” Un cititor care a semnat cu numele Andrei Capriş un comentariu la primul episod al serialului „Familia Bugetărescu” s-a arătat extrem de revoltat. „Nişte nesimţiţi! Vinovaţi suntem noi, cetăţeni ai Galaţiului, că nu ieşim în stradă să protestăm! Ăsta e furt la drumul mare!”, a spus cititorul nostru. Spirit revoluţionar, Ariciul a vorbit şi el despre proteste de stradă. „Băi, fraţilor care duceţi greul şi munciţi de vă spetiţi, poate o să avem ocazia în curând să alungăm aceşti paraziţi, aceste jigodii extraordinare, fără pic de ruşine şi bun-simţ. Şi, când se va ivi ocazia, ieşiţi în stradă să scăpăm, că ăştia ne vor omorî cu zile şi vor împlini o profeţie de demult, care spune: «Vă vor lua şi cenuşa din vatră». Deja cred că anul ăsta s-a împlinit”, a comentat Ariciul. Un cititor care şi-a spus Hahaha a sugerat o cu totul altă formă de protest: greva fiscală. „Papură Vodă e ţara în care trăim. Eu, unul, nu mai plătesc niciun impozit la stat, să văd ce or să facă. Deja mi-au blocat conturile care sunt 0. E vorba de o datorie de 5,5 lei. Vorba cuiva, or să-mi ia ce e în faţa carului… cu boi. Bravos, primăria Galaţi (intenţionat litere mici pentru primărie, asta sunteţi)”, a spus cititorul nostru. Nostalgicul, aşa cum şi-a spus un alt comentator, a lăsat să înţeleagă că sistemul de relaţii nu îi este străin, el declarându-se o victimă a acestuia. „Bine-am venit în clubul victimelor colaterale, al bugetarilor care n-au condiţii de lucru deoarece n-au pile! Vă urez inspiraţie în realizarea noului material şi sfatul meu este să profitaţi de faptul că sunteţi a patra putere în stat şi să vă păstraţi obiectivitatea!”, a scris Nostalgicul pe http://www.viata-libera.ro. Tratând fenomenul la scară largă, Sandu a apreciat că angajarea rubedeniilor nu doar că îi lasă pe tuşă pe câţiva funcţionari poate mai competenţi, ci dăunează progresului. „Atâta timp cât toate societăţile de stat sunt politizate de la vârf la bază, cât sunt înţesate cu tot felul de neaveniţi, incompetenţi, cu aşa-zise facultăţi şi masterate (dar care în privat nici la mătură nu ar fi primiţi), treburile vor merge din rău în mai rău. Un adevărat cancer al societăţii aceşti nesimţiţi lipsiţi de scrupule. Vă mai amintiţi de vorbele lui Tăriceanu când a intrat premier? «Pe timpul mandatului meu vom crea peste 500.000 de locuri de muncă». Şi a tot creat locuri de muncă, fraţilor, peste jumătate de milion de tăietori de frunză la câini, la muncă la stat. Ori ce au produs ăştia? Doar bani pentru partide, pentru ei şi familiile lor şi pagube de miliarde prin incompetenţa şi diletantismul lor (a se vedea experienţa aşa-zisului «manager» Cubasa). Reevaluaţi, afară cu ei şi basta”, a comentat Sandu. Toman, un alt cititor, i-a împărtăşit opinia. „Poate fi o posibilă explicaţie pentru starea deplorabilă a oraşului, unul din cele mai putin dezvoltate din ţară. Familiile astea o duc bine pe banii noştri şi nu mai au nicio motivaţie să-şi facă munca eficient”, a spus acesta. „Recensământul, o altă sursă a familiei Bugetărescu” Emi şi Elena, doi dintre comentatorii de pe http://www.viata-libera.ro, au vorbit despre apropiatul recensământ ca despre o altă supapă pentru membrii familiei Bugetărescu. „O altă sursă a familiei Bugetărescu poate fi lista cenzorilor privind recensământul populaţiei şi al locuinţei. Eu sunt convinsă că Primăria Galaţi este A.F.”, a spus Emi. „Sigur din familia Bugetărescu fac parte şi cei care au întocmit lista cu recenzorii pentru recensământ, deoarece pur şi simplu numai şi numai pilele au reuşit să treacă «marea barieră» a celor admişi. (…) Nu au sorţi de izbândă decât cei care sunt pila cuiva din Primărie, de la partidul de guvernământ etc. (…) De ce nu se face şi la noi publică lista recenzorilor admişi??? Ruşine şi Dumnezeu să vă bată când vă va fi lumea mai dragă, aşa cum spune blestemul românului! Poate sau sigur şi pentru asta suntem ceea ce suntem, ne merităm soarta că doar noi ne-am ales conducătorii! Nu vor dispărea niciodată mârşăvia, lăcomia, necinstea şi cumetria din România!”, a comentat Elena. „Uitaţi-vă în ograda voastră!” Un cititor care se recomandă Gigi ne arată obrazul. „Uitaţi-vă la familiile din ograda voastră, stimată redactoră, cu articolele astea de scandal că câştigaţi un salariu mai bunişor, poate, decât cei pe care îi arătaţi cu degetul. Şi, dacă vă întreabă cineva, nici Piaţa, nici SC Apaterm nu sunt societăţi bugetare”, a postat Gigi pe site. Replica a venit cu promptitudine de la Cetăţeanul păcălit, aşa cum s-a intitulat comentatorul în cauză. „Pentru Gigi. Dacă te întreabă cineva despre Administraţia Pieţelor, Ecosal, Apaterm, Apă Canal, Transurb etc., să le spui că sunt societăţi pe acţiuni cu capital de stat şi acţionar unic Consiliul Local, aşa că sunt bugetare. Primesc subvenţii de la Consiliu, bani pentru investiţii şi plătesc dividende şi redevenţă. Majoritatea dintre ele primesc bani de la Consiliul Local şi prin «sifonare», adică facturează Primăriei diverse servicii sau încasează bani din taxa de habitat, diverse prestări de servicii greu controlabile, cum ar fi cele de pe sensuri giratorii pentru Ecosal sau plata şoferilor plecaţi din Primărie către Administraţia Pieţelor, care i-a primit”, a spus cititorul nostru. Alas, un alt comentator, ne-a îndemnat la „o anchetă serioasă”. „Absolut orice rudă a oricărui potentat al momentului, că e patron, că e ales al neamului, înalt funcţionar public sau altceva, are dreptul să se angajeze în orice post doreşte, că aşa e cu drepturile omului. Singura condiţie e să se respecte legea: legea pe care se angajează, conflictul de interese etc. Dacă aţi vrut să spuneţi ceva, atunci de aici trebuia să porniţi. Altfel, nu reuşiţi decât nişte insinuări fără obiect şi fără rost. Nota bene: sunt sigur că majoritatea celor prezentaţi sunt angajaţi pe bază de influenţă politică şi nepotism – aveţi motiv pentru o anchetă jurnalistică, faceţi una serioasă”, a scris Alas. „Dezbaterea trebuie continuată” Eugenia Dincă, alături de alţi cititori, ne-au îndemnat să continuăm serialul „Familia Bugetărescu”. „Nu sunt singurii, iar ancheta e bine să se extindă asupra tuturor societăţilor din Galaţi”, a comentat Eugenia Dincă. Un alt comentator, care şi-a spus Me, a apreciat că numai continuarea şi aprofundarea temei ar putea genera o dezbatere între factorii responsabili şi, deci, o schimbare. „Pelagra României. La ce să spere un tânăr studios când toate funcţiile se dau pe criterii politice? Renunţă la studiul adevărat şi se înscrie în partid. Şi aşa se creează o mâzgă puturoasă în care ne mişcăm zilnic. De 22 de ani suntem conduşi de niste nepricepuţi cu aere de lideri şi suntem ultimii. Noi ar trebui să îi punem pe candidaţii la demnităţi să dea o declaraţie publică că nu vor angaja nicio rudă, ca în America. Soţul procuror trebuie să meargă în alt stat dacă soţia este judecător. La noi este invers, angajează tot neamul. În fond, ei nu sunt stăpânii noştri, ci pentru o perioadă le-am încredinţat administrarea oraşului sau a judeţului. Ar fi bine ca «Viaţa liberă» să nu se oprească aici, ci să continue demersul, să ceară opinia celor în cauză şi ale liderilor locali. Dezbaterea trebuie continuată, să nu fie doar o constatare de presă şi câteva răbufniri nervoase. Să fie o dezbatere publică cu ce trebuie făcut. Momentul pre-electoral este bun”, a scris cititorul nostru pe http://www.viata-libera.ro. viata-libera.ro dcp100168 dcp100168 Posted October 12, 2011 „Suferim de cancer administrativ” – interviu cu profesorul Liviu Coman-Kund – Cum comentaţi serialul „Familia Bugetărescu” şi reacţiile stârnite de această serie? – Tema este de larg interes pentru că se referă la un adevărat fenomen social. Din păcate, începând chiar cu titlul, serialul a stârnit atitudini de mânie proletară, pentru că transmite mesajul peiorativ bugetar = parazit, în opoziţie cu sectorul privat, care apare ca un stup de albine pe spinarea căruia trăiesc „trântorii de bugetari”. Termenul „bugetar” a fost lansat, cu un sens peiorativ, de la cele mai înalte niveluri. În realitate, aşa-zişii bugetari acoperă o arie largă de profesiuni şi ocupaţii cât se poate de respectabile, strict necesare pentru buna desfăşurare a vieţii economico-sociale într-un stat civilizat. Nu este deloc ruşinos şi nedemn să fii plătit de la buget, atâta vreme cât desfăşori activităţi aferente funcţiilor statului, absolut necesare promovării intereselor generale şi intereselor individuale legitime. Bugetari sunt şi preşedintele României, şi prim-ministrul, şi miniştrii, şi parlamentarii, într-un cuvânt, crema clasei politice a României. Tot bugetari sunt şi cadrele didactice din învăţământul de stat, funcţionarii publici şi personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice, poliţiştii, militarii, magistraţii şi enumerarea poate continua. A-i privi pe toţi aceştia ca pe nişte paraziţi este o aberaţie. De asemenea, a considera sectorul privat un model ideal în care se munceşte cu entuziasm şi spor este profund greşit. Aici se întâlneşte, la noi în România, o exploatare primitivă a salariaţilor, prin încălcarea sistematică a drepturilor. Nu trebuie uitat că, potrivit articolului 41 din Constituţie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Oricine este liber să aleagă între serviciul public şi activităţile comerciale din domeniul privat, potrivit aspiraţilor şi înclinaţiilor sale. Realitatea ne obligă să observăm că nepotismul, în România, şi nu numai în sectorul bugetar, a ajuns la proporţii care sfidează cu mult bunul-simţ. Dar, din păcate, nu numai nepotismul. Incompetenţa şi iresponsabilitatea, în prea multe funcţii publice, fac ravagii şi de vină este politizarea care sfidează bunul-simţ şi legea. Este inadmisibil, dar din păcate se întâmplă mult prea frecvent, ca rudele şi lipitorii de afişe să ia locul oamenilor competenţi prin intermediul unor examene sau concursuri trucate ori prin diverse artificii. Şi ocuparea funcţiilor publice trebuie supusă unei concurenţe reale şi loiale, altfel, calitatea celei mai importante resurse a administraţiei, resursa umană, se deteriorează, iar consecinţele, pe termen mediu şi lung, sunt grave. Să nu fim ipocriţi! Trebuie să recunoaştem că atât nepotismul, cât şi clientelismul politic sunt naturale. Este naturală întrajutorarea între membrii unei familii; există tendinţa copiilor de a urma profesiunea părinţilor. Dar acestea nu trebuie să conducă la lezarea interesului public. Pe de altă parte, activiştii, atât de necesari partidelor politice, se cer recompensaţi. Aceste tendinţe naturale nu pot fi anihilate. Ele trebuie ţinute sub control. În acest sens, sunt importante două aspecte: o selecţie corectă a candidaţilor pentru funcţiile publice pe criteriile competenţei profesionale, experienţei şi calităţilor de caracter, precum şi evitarea proximităţii rudelor la serviciu, pentru a nu se ajunge la denaturarea raporturilor de serviciu; acest aspect este valabil şi în cazul relaţiilor sentimentale. – În ce stare se află acum administraţia publică din România? – Atrag atenţia de la început că bunăstarea sau ruina unei ţări depinde în foarte mare măsură de administraţia publică. Imperiul Roman a dăinuit 2.000 de ani şi pentru că a avut o foarte bună administraţie. Mongolii nomazi, lipsiţi de administraţie, au reuşit doar să sperie Europa si apoi au dispărut. Se poate afirma că administraţia îşi îndeplineşte misiunea atunci când cetăţeanul nici nu simte că există. Problemele lui se rezolvă firesc, fără eforturi deosebite, fără cozi, fără nervi, fără blocaje. Din păcate, la noi cetăţeanul se ciocneşte mereu de slăbiciunile administraţiei, de la gropi în carosabil şi câini vagabonzi, până la cozi interminabile pentru obţinerea unei adeverinţe, adesea inutile, dacă judecăm raţional. Consider că România, la ora actuală, este bolnavă de cancer administrativ. Ce înseamnă această sintagmă? Înseamnă multiplicarea birourilor concomitent cu amplificarea incapacităţii de îndeplinire a sarcinilor, cu ineficacitatea şi ineficienţa. Administraţia publică din România este, în acelaşi timp, hipertrofiată şi insuficientă, deprofesionalizată şi nemotivată. Multiplicarea iraţională a birourilor s-a manifestat şi pe plan local, dar adevăratul record îl întâlnim pe plan central, unde există nenumărate agenţii, autorităţi şi companii naţionale (le consider tot unităţi bugetare atâta timp cât statul le acoperă pierderile), multe dintre ele inutile sau falimentare, dar care prezintă un interes deosebit, din cauza salariilor nesimţite, pentru clientela politică, pentru familiile şi prietenii membrilor acesteia. Încercările de comprimare prin reorganizare din ultimii ani au fost doar de faţadă, fără o voinţă politică autentică, fără o fundamentare ştiinţifică, şi au condus, în multe cazuri, la eliminarea ultimilor funcţionari apolitici competenţi, dar incomozi, şi la deteriorarea în şi mai mare măsură a acţiunii administrative. – Care sunt motivele pentru care administraţia publică a ajuns în această stare? – Potrivit Statutului general al funcţionarilor publici, recrutarea şi promovarea acestora trebuie să se facă prin concursuri şi examene corecte, pe criteriul competenţei, experienţei şi meritelor profesionale, fără vreo discriminare politică. Din păcate, mai ales promovarea în funcţii de conducere a fost politizată, în dispreţ faţă de lege. Este greu de crezut că un funcţionar public de conducere numit pe baza loialităţii faţă de partid va da dovadă, în exerciţiul funcţiunii, de imparţialitate şi echidistanţă. Loialităţile instituite de Codul de conduită al funcţionarilor publici, faţă de interesul general şi faţă de instituţie, vor fi înlocuite cu loialitatea faţă de partid. Mai mult, fidelitatea faţă de instituţie, pretinsă funcţionarilor publici de execuţie, se transformă în fidelitatea faţă de conducere, iar funcţionarii publici de execuţie, datorită puternicei dependenţe faţă de şefi, vor avea conduita pretinsă de aceştia. Nu există garanţii credibile împotriva hărţuirii celor care ar avea curajul să sesizeze abaterile şefilor. Astfel, întreg eşafodajul deontologiei funcţiei publice se prăbuşeşte de la vârf. Mai trebuie menţionat că, în aceste condiţii, se instaurează un climat de iresponsabilitate, datorat lipsei sancţiunii faţă de incompetenţă şi indisciplină. Trebuie subliniat că, cu cât funcţia este mai mare, cu atât toleranţa faţă de incompetenţă şi abateri este mai mare. În România, la ora actuală, funcţia publică se află într-o criză gravă. Evident că o componentă a acesteia este şi nepotismul. Dar este numai o componentă şi poate nu cea mai importantă. – Care este leacul pentru ceea ce dvs. numiţi cancer administrativ? – Pornesc de la premisa că în realitate nu există o administraţie publică pură şi simplă, ci un complex sistem politico-administrativ. Mai precis, conducerea administraţiei publice se situează în zona de interferenţă dintre sistemul administrativ şi cel politic. Deci, conducerea administraţiei, cel puţin la nivelurile superioare, aparţine oamenilor politici. Având în vedere că administraţia este un sistem puternic ierarhizat, bazat pe comandă şi supunere, apare evident că vinovăţia pentru dezastrul administraţiei şi eventualul merit pentru asanarea şi normalizarea acesteia revin clasei politice. Leacul pentru cancerul administrativ este voinţa politică înfăptuită de personalităţi politice carismatice, competente, oneste, credibile, care să acţioneze cu adevărat şi cu tenacitate pentru impunerea interesului public, cu respectarea intereselor individuale legitime. În momentul de faţă este nevoie de o intervenţie chirurgicală inteligentă, fundamentată ştiinţific, pentru eliminarea tumorii canceroase. – Poate fi o soluţie interzicerea angajării rudelor în aparatul aceleiaşi instituţii publice? – Există asemenea reglementări, care interzic situaţiile flagrante. Legea 161/2003 conţine un întreg titlu care are în vedere evitarea coliziunii între relaţiile de familie şi cele de serviciu. Documentul prevede că nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I. Acelaşi regim se aplică şi demnitarilor. Legea educaţiei naţionale 1/2011 interzice ocuparea concomitentă de către soţi, afini şi rude până la gradul III inclusiv a funcţiilor prin care unul sau altul se află faţă de celălalt într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională directă la orice nivel în aceeaşi universitate. Consider, totuşi, că asemenea interdicţii nu rezolvă fondul problemei. Nepotismul se poate manifesta prin influenţă, prin angajarea incorectă pe baza relaţiilor, în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice. Şi exemple sunt destule, la toate nivelurile. Oricum, aceste interdicţii pot conduce la evitarea situaţiilor nesimţite. Soluţia de fond este selecţia corectă, pe baza unor criterii exigente, în condiţii de concurenţă loială. – Guvernul a trimis la studii în străinătate câteva sute de tineri, care urmau să devină manageri publici. Programul a fost un eşec. De ce? – Pentru că a fost conceput greşit, de persoane care nu cunoşteau caracteristicile şi realităţile administraţiei publice, în general, şi ale celei româneşti, în special. Administraţia publică, în epoca modernă, se bazează pe carieră. Aceasta înseamnă, ca principiu, dreptul la dezvoltare profesională de la debutant la înalt funcţionar public. Sau, în termeni cazoni, de la soldat la general. Sistemul respinge, din punct de vedere sociologic, tinerii fără nicio experienţă, paraşutaţi direct în funcţii de conducere fără un obiect determinat, cu salarii mult peste salariile celor cu vechi state de serviciu în administraţie. Un alt aspect are în vedere competenţa reală a acestora. Studiile urmate în diverse ţări, chiar dacă le-au conferit competenţe importante, nu au avut în vedere realitatea administraţiei româneşti. Într-o ţară normală, administraţia poate fi asemănată cu o maşină care funcţionează normal: dacă vrei să deschizi portiera, acţionezi mânerul respectiv şi uşa se deschide; dacă vrei să porneşti motorul, răsuceşti cheia în contact şi motorul porneşte; dacă vrei să măreşti viteza, accelerezi; dacă vrei să opreşti, apeşi pedala de frână. În cazul administraţiei publice româneşti, lucrurile nu se petrec întotdeauna aşa. Revenind la analogia cu maşina, s-ar putea întâmpla ca, atunci când acţionezi mânerul uşii, să pornească ştergătorul de parbriz; atunci când întorci volanul la stânga, maşina să o ia la dreapta ş.a.m.d. Ei bine, aceste aspecte nu le poţi cunoaşte decât prin experienţă. Deci, tinerii şcoliţi în străinătate n-au de unde să le cunoască, decât dacă încep ca debutanţi, ca toţi ceilalţi, fără veleităţi de vedete. Şi ei trebuie să parcurgă întreaga ierarhie, susţinând concursurile şi examenele aferente, pentru a ajunge în poziţiile de conducere. – V-aţi aprofundat studiile în Franţa. Cum se studiază şi cum se face administraţie în Hexagon? – Administraţia franceză actuală este o administraţie de carieră, înalt calificată, bazată pe merit. Şi acolo există anumite influenţe politice, dar selecţia se face între profesionişti de valoare sensibil egală. Pregătirea funcţionarilor de stat se face în institutele regionale de administraţie şi Şcoala naţională de administraţie, care aparţin direct de prim-ministru. Este vorba de învăţământ specializat de înalt nivel. Admiterea se face prin concursuri naţionale dure şi absolvenţii beneficiază de repartiţii, în ordinea mediilor. Administraţia franceză nu este perfectă, dar funcţionează bine şi există o preocupare reală pentru modernizare şi îmbunătăţire. Cultura administrativă franceză valorizează serviciul public, ca activitate meritorie, desfăşurată în slujba colectivităţii şi a cetăţenilor, care sunt foarte pretenţioşi faţă de administraţie, nu înghit deficienţele acesteia şi sunt gata întotdeauna să lupte pentru drepturile lor. – Aţi vorbit în dese rânduri despre simţul serviciului public. Cum se manifestă? – Funcţionarul public care posedă acest simţ va avea confortul dat de împăcarea cu propria conştiinţă numai atunci când manifestă disponibilitate, competenţă, corectitudine şi responsabilitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Acest simţ, în primul rând de natură deontologică, se formează greu, în timp, prin educaţie, prin influenţa culturii administrative şi prin puterea exemplului dat de şefi. – Care este efectul fundamental al exercitării funcţiei publice cu profesionalism? – O contribuţie majoră la menţinerea normalităţii societăţii pe care o serveşte. Istoric legislativ – Decăderea funcţiei publice în România „A fost lansată opinia că politizarea funcţiei publice a început încă din anul 1992. Oricum, ea a devenit evidentă din anul 1996, odată cu guvernarea CDR”, spune prof. dr. Liviu Coman-Kund. „Fenomenul este permis de Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care dă cale liberă politizării funcţiei publice, prin faptul că recunoaşte, cu mici excepţii, dreptul funcţionarilor publici de a face parte din partide politice”, explică profesorul. Farsa depolitizării funcţiilor de prefect şi subprefect „Un episod important în subminarea funcţiei publice bazate pe merit, care a vizat înalţii funcţionari publici, adică pe cei ce ar trebui să reprezinte elita profesională a funcţiei publice, a fost farsa depolitizării funcţiilor de prefect şi subprefect, declanşată de Legea 161/2003”, continuă prof. dr. Liviu Coman-Kund. Potrivit acestei legi, prefecţii şi subprefecţii urmau să treacă în categoria înalţilor funcţionari publici, cărora le este interzis să facă parte din partide, iar prefecţii şi subprefecţii aflaţi pe funcţii, numiţi politic, urmau să devină înalţi funcţionari publici, dacă renunţau la calitatea de membru de partid şi promovau un examen de atestare pe post. „Din câte cunoaştem, nimeni nu a picat acest examen. În plus, cerinţele privind pregătirea şi experienţa profesională arată clar că posturile nu le sunt destinate profesioniştilor în administraţie, ci clientelei politice. Astfel, potrivit Legii 340/2004, poate ocupa funcţia de prefect sau subprefect persoana care are studii superioare de lungă durată, cu diplomă de licență sau echivalentă, şi o vechime în specialitatea absolvită de cinci ani pentru prefect, respectiv trei ani pentru subprefect, a absolvit un program de formare și perfecționare în administraţie sau a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar. Conform acestor «exigenţe», poate ocupa funcția de prefect de pildă un profesor de sport care are o vechime în învăţământ de cel puţin cinci ani şi a exercitat un mandat de deputat. Mai nou, pentru a controla mai bine prefecţii şi subprefecţii, s-a instaurat cutuma numirii lor temporare”, punctează profesorul. Un adevăr trist – „Nimeni nu răspunde pentru incompetenţă” „Funcţia publică este relativ uşor de politizat pentru că incompetenţa nu produce efecte uşor măsurabile, evidente. Deteriorarea acţiunii administrative se produce, de regulă, în timp şi responsabilităţile sunt greu de stabilit. Singurul efect, oarecum vizibil, este nemulţumirea administraţilor. Dar cine îi bagă în seamă, dacă aceştia nu protestează intens, organizat şi sistematic?”, se întreabă prof. dr. Liviu Coman-Kund. Principii feudale în România contemporană – Vasalii din administraţie „Politizarea funcţiei publice a consacrat «spoils system-ul» ca realitate politico-administrativă a României. «Spoils system» era principiul feudal potrivit căruia seniorul împărţea vasalilor prăzile războiului, în funcţie de aportul adus la câştigarea acestuia. Prada de război, în acest caz, o constituie funcţiile publice, iar vasalii sunt membrii partidului care au contribuit la victoria în alegeri”, explică profesorul Kund. Despre prof. dr. Liviu Coman-Kund – S-a născut la Sibiu în urmă cu 62 de ani – După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative a Universităţii „Babeş-Bolyai”, s-a angajat ca secretar al Consiliului Popular al comunei sibiene Nocrich – S-a căsătorit cu o gălăţeancă şi a urmat-o în sudul Moldovei, unde şi-a construit o carieră solidă în administraţia publică locală – A fost primul secretar al Prefecturii judeţului Galaţi după Revoluţie şi, ulterior, secretar al Consiliului Judeţului Galaţi – A pus bazele actualei Facultăţi de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice a Universităţii „Dunărea de Jos”, unde predă materii de drept şi de administraţie publică – În 1992 a obţinut diploma Institutului Regional de Administraţia din Lyon, Franţa, şi în 2002 a devenit doctor în Drept cu teza „Administraţia publică de drept intermediar în dreptul comparat şi în dreptul românesc” – Din 2006 este expert la Biroul teritorial din Galaţi al instituţiei Avocatul Poporului. viata-libera.ro Slotvinschi Gety Slotvinschi Gety Posted November 7, 2011 Cine stie ? recenzorii de cine sunt platiti,si care este data.Multumesc pentru raspuns. Primaria spune ca prefectura ,iar prefectura ca primaria.Ce frumos o duduie Catalina Oprea suna mereu sa vada daca recensamantul este facut temeinic ,iar acum nu stie dragalasa cine plateste munca celor pe care-i controla.Ce „frumos” si ce rusine.
Autor: admin
Data publicării: 2024-06-02
Număr de vizualizări: 43
Nu există comentarii pentru acest articol.
Editare Înapoi